ATARAXÍE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie) Vezi definitia »

EUFÓRBIE s. f. plantă comună, cu latex alb, tip al familiei euforbiaceelor; laptele-cucului. (< lat. euphorbia, fr. euphorbe) Vezi definitia »

HEPATECTOMÍE s. f. rezecție a unei porțiuni din ficat. (< fr. hépatectomie) Vezi definitia »

MAGNETIZÁȚIE s.f. (Rar) Magnetizare. ♦ Mărime vectorială care caracterizează starea de polarizare magnetică a corpurilor. [Gen. -iei. / cf. fr. magnétisation]. Vezi definitia »

TALALGÍE s.f. (Med.) Durere persistentă a calcaneului. [Gen. -iei. / < fr. talalgie, cf. lat. talus – talon, gr. algos – durere]. Vezi definitia »