CLORÓZĂ, cloroze, s. f. 1. Formă de anemie caracterizata prin micșorarea considerabilă a cantității de hemoglobină din sânge și printr-o colorație galbenă-verzuie a pielii. 2. Boală a plantelor care se manifestă prin decolorarea frunzelor și a mugurilor. – Din fr. chlorose. Vezi definitia »

GRÉFĂ² s. f. 1. fragment de țesut sau organ transplantat; grefon. 2. operație de refacere a unui țesut sau organ cu o grefă² (1); plastie. (< fr. greffe) Vezi definitia »

ATMOLÍZĂ s. f. separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros. (< fr. atmolyse) Vezi definitia »

ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »

catrință (catrínțe), s. f. – Șorț, fustă din două bucăți. – Var. cătrință, cotrință. < Origine expresivă, ca în alte cuvinte care înseamnă „cîrpă”, cf. treanță, fleoarță, hanță, buleandră etc. și var. cotreanță „cîrpă” femeie de moravuri ușoare; cu același semantism ca toate cuvintele din această clasă. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipsește însă explicația semantică. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca și țig. katrinka. Cihac, II, 488, creează o legătură cu pol. katan(k)a „fustă”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi și ele dim. ale aceluiași nume. – [1561] Vezi definitia »