șerbésc, -eáscă, adj. (înv.) de șerb; care aparține șerbilor. Vezi definitia »

URSĂRÉSC, -EÁSCĂ, ursărești, adj. (Rar) 1. Care aparține ursului, privitor la urs. 2. Care aparține ursarului, (făcut) de ursar, privitor la ursar. – Ursar + suf. -esc. Vezi definitia »

NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenesc. Vezi definitia »

OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

COSMATÉSC, -Ă adj. (despre un sistem decorativ) care constă din asamblarea sau încrustarea elementelor constitutive ale ornamentului organizat pe o schemă geometrică. (< it. cosmatesco) Vezi definitia »