ȘTÍMĂ s. f. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret. (< germ. Stimme) Vezi definitia »

CRÚPĂ crupe, s. f. 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului (1). 3. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. – Din fr. croupe. Vezi definitia »

PIEPTĂNÁRIȚĂ, pieptănarițe, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț (Cynosurus cristatus). – Pieptene + suf. -ariță. Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață). Vezi definitia »

CARBOXILÁZĂ s.f. Diastază care, în timpul metabolismului glucidelor, produce gruparea carboxil. [< fr. carboxylase]. Vezi definitia »