PERGHÉL, pergheluri, s. m. 1. (Înv. și reg.) Cerc; cirumferință. ◊ Loc. adv. În perghel = circular. ◊ Loc. vb. A da pergheluri = a înconjura. ♦ Numele unui joc de copii cu arșice. 2. Instrument în formă de compas, folosit la măsurarea sau compararea grosimilor; p. gener. compas. 3. Partea concavă a unei bolți; zidărie în formă de arc sau de semicerc. – Din tc. pergel. Vezi definitia »

DUȘMĂNÉL, dușmănei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dușman. Vezi definitia »

EPIZIOCÉL s. n. hernie inghino-vaginală. (< fr. épisiocèle) Vezi definitia »

HEMATOCÉL s.n. Tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. [< fr. hématocèle, cf. gr. haima – sânge, kele – tumoare]. Vezi definitia »

mărgăritărél¹ (înv., pop.) s. m. / s. n., pl. m. mărgărităréi / n. mărgărităréle Vezi definitia »