IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. ◊ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei. ◊ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea și viața. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înțelepciune, cf. fr. philosophie]. Vezi definitia »

HIPERANDROGENÍE s. f. supraabundență de hormoni androgeni în organism. (< fr. hyperandrogénie) Vezi definitia »

PLEUROTOMÍE s.f. Deschidere a cavității pleurale pentru a extrage puroiul colectat acolo. [Gen. -iei. / < fr. pleurotomie, cf. gr. pleuron – pleură, tome – tăietură]. Vezi definitia »

conobélie, conobélii, s.f. (reg.) lucru de nimic, bagatelă. Vezi definitia »