DESCONSIDERÁȚIE, desconsiderații, s. f. Desconsiderare. [Var.: desconsiderațiúne s. f.] – După fr. déconsidération. Vezi definitia »

APOLOGÍE s.f. Laudă exagerată, ridicare în slăvi, apărare servilă și interesată. ♦ Scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva (mai ales ca răspuns unor învinuiri). [Gen. -iei. / < fr. apologie, it., lat., gr. apologia]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

vanataie Vezi definitia »

FÁSCIE² s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia) Vezi definitia »