APRAXÍE s. f. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului. (< fr. apraxie, gr. praxis) Vezi definitia »

PALEONTOLOGÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază viețuitoarele fosile existente în sedimentele scoarței terestre. [Gen. -iei. / < fr. paléontologie, cf. gr. palaios – vechi, on – ființă, logos – studiu]. Vezi definitia »

ACROFONÍE s. f. pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie) Vezi definitia »

PROSTITÚȚIE s. f. Faptă (infracțională) comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloacele de existență. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution. Vezi definitia »

HIPERTONÍE s. f. creștere a tonicității unui organ sau țesut. (< fr. hypertonie) Vezi definitia »