boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile). Vezi definitia »

IFIFLÍU, -ÍE, ififlii, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas fără nici un ban; lefter. – Din tc. hafifli „ușor”. Vezi definitia »

bíu s. m. – Abundență, belșug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belșug (‹ bivșug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biușag, s. n. (abundență), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belșug. Vezi definitia »

STÍBIU s. n. (Chim.) Antimoniu. – Din lat. stibium. Vezi definitia »

icirlíu, icirlíi, s.m. (înv.) slujbaș în palatul domnesc. Vezi definitia »