sofagíu, sofagíi, s.m. (înv.) slujbaș la curtea domnească, care avea grijă de divanuri și sofale (în epoca fanariotă). Vezi definitia »

ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio) Vezi definitia »

DUGHENGÍU, dughengii, s. m. (Reg.) Negustor care are o dugheană. – Tc. dukjanei. Vezi definitia »

năcăfíu, năcăfíi, s.m. (reg.) prost, nătâng, nătărău. Vezi definitia »

OPRÓBRIU s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium. Vezi definitia »