DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare]. Vezi definitia »

VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare. Vezi definitia »

HORODÍNCA s. f. art. Numele unui dans cu mișcare vioaie, de origine ucraineană; melodie după care se execută acest dans. – Din ucr. horodjanka. Vezi definitia »

BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee. Vezi definitia »

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare]. Vezi definitia »