HIPOXÍE s.f. Scădere a cantității de oxigen în țesuturi, medii de cultură sau aer. [Gen. -iei. / < fr. hypoxie]. Vezi definitia »

HEMISPONDILÍE s. f. malformație congenitală a coloanei vertebrale, caracterizată prin absența a jumătate din vertebre. (< fr. hémispondylie) Vezi definitia »

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie) Vezi definitia »

pielotéie, pielotéi, s.f. (reg.) 1. piele (mai ales de ovine). 2. țesut animal cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină; membrană, pielcuță, pielușină, pieliță. 3. carne de calitate inferioară (cu pielițe, vine, tendoane). 4. excrescență, chist; tumoare. 5. țesut vegetal subțire; membrană, epicarp. 6. pănușă subțire crescută pe știuleții de porumbi, printre șirurile de boabe. 7. pojghiță fină ce se formează pe suprafața unor alimente lichide (lapte, supă etc.). Vezi definitia »

PROTEINOTERAPÍE s.f. Stimulare a funcțiilor de apărare a organismului prin injectarea unor substanțe proteice. [Gen. -iei. / < fr. protéinothérapie]. Vezi definitia »