Definita cuvantului ecologie
ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ecologie
MODELĂRÍE s. f. arta de a face modele. ◊ atelier, secție de modelaj. (< fr. modèlerie) Vezi definitia »
ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie) Vezi definitia »
AUTOGENÍE s.f. Capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce. [< fr. autogénie, cf. gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »
șopârláie s.f. (reg.) numele unei boli. Vezi definitia »
PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi]. Vezi definitia »