arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu. Vezi definitia »

REPARTIȚIONÍST, -Ă adj. Teorie repartiționistă = teorie antiștiințifică care susție că clasele sociale s-ar deosebi, în esență, numai după sursa venitului. [Pron. -ți-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »

NEFAMILÍST, -Ă, nefamiliști, -ste, adj. Care nu este căsătorit, care nu și-a întemeiat o familie. – Ne- + familist. Vezi definitia »

ANTICAPITALÍST, -Ă adj. potrivnic capitalismului. (< anti- + capitalist) Vezi definitia »

LUNETÍST s. m. trăgător de elită dotat cu o armă cu lunetă. (< lunetă + – ist) Vezi definitia »