AUSCULTÁȚIE, auscultații, s. f. Faptul de a ausculta. [Pr.: a-us-] – Fr. auscultation. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Reducere a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < germ. Hypokinese, cf. gr. hypo – sub, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

LENEVÍE s. f. Starea omului leneș; p. ext. lene, trândăvie. – Lenevi + suf. -ie. Vezi definitia »

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trăsături caracteriale anormale, întîlnit în special în psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influențează negativ comportamentul. Anormalitatea (perversiuni, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea față de societate, de muncă, față de o altă persoană sau față de sine) ori voința ei, exprimîndu-se prin dificultatea adaptării sociale. Vezi definitia »

AUTOCEFALÍE s. f. independență a unei biserici ortodoxe naționale. (< fr. autocéphalie) Vezi definitia »