PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »

BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel) Vezi definitia »

BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat¹ (2). Vezi definitia »

NÍCHEL s. n. Element chimic, metal feromagnetic, alb-cenușiu, lucios, puțin oxidabil, maleabil și ductil, cu numeroase întrebuințări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Vezi definitia »

LAPAROCÉL s. n. hernie ventrală. (< fr. laparocèle) Vezi definitia »