DEONTOLOGÍE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei anumite profesiuni. ♦ ~ medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obligațiile morale. (< fr. déontologie) Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie) Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE s. f. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime. ◊ vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia) Vezi definitia »

PORTSÁBIE, portsăbii, s. f. Obiect din piele, stofă sau metal prins de centură, în care se fixează sabia. – Port¹- + sabie (după fr. porte-glaive). Vezi definitia »

TURÁȚIE s. f. 1. număr de rotații efectuate de un corp în mișcare circulară uniformă într-o unitate de timp. 2. rotație. (< tur + -ație) Vezi definitia »