TRAHÉE s.f. 1. Tub format din inele cartilaginoase, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației. 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri care formează aparatul respirator al insectelor. 3. Vas prin care circulă seva la plantele lemnoase. // (Și în forma tracheo-, traheo-, pron. -he-o-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) trahee (1)”, „al traheii (1)”. [Pron. -he-e. / cf. fr. trachée, gr. tracheia]. Vezi definitia »

HIPERICACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: sunătoarea. (< fr. hypéricacées) Vezi definitia »

ZOOGLÉE s.f. Aglomerare de microorganisme într-o masă mucilaginoasă. (din fr. zooglée) Vezi definitia »

GONORÉE s.f. Blenoragie. [Pron. -re-e. / < fr. gonorrhée, cf. gr. gonos – sămânță, rhein – a curge]. Vezi definitia »

CONTRAMARÉE s. f. maree care urcă în direcția opusă direcției obișnuite a unei maree. (< fr. contre-marée) Vezi definitia »