AMANÉT, amanete, s. n. Obiect de preț predat cuiva drept garanție a restituirii unei datorii; garanție, zălog, gaj. ♦ (Înv.) Ostatic. – Tc. emanet. Vezi definitia »

tapoiét, tapoiétă, tapoiéți, tapoiéte, adj. (reg.) ascuțit. Vezi definitia »

APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ. Apologet) Vezi definitia »

DUOLÉT s.n. (Muz.) Figură ritmică alcătuită din două note de durată egală cu aceea a trei note obișnuite. [< fr. duolet]. Vezi definitia »

TESMOTÉT s. m. (ant.) titlu dat celor șase magistrați atenieni însărcinați cu păstrarea și interpretarea legilor. (< fr. thesmothète, gr. thesmothetes) Vezi definitia »