ECUATÓR s.n. 1. Cerc imaginar al cărui plan este perpendicular pe axa polilor tereștri și ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceștia. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei cerești în al cărui plan se află ecuatorul pământesc. 2. Cercul mare rezultat din intersectarea planului ecuatorului terestru cu sfera cerească. [Pron. -cu-a-, scris și equator, pl. (rar) -oare, var. ecvator s.n. / < fr. équateur, it. equatore, cf. lat. aequare – a face să fie egal]. Vezi definitia »

ECONOMIZÓR s. n. 1. instalație anexă pentru încălzirea apei înainte de a pătrunde în cazanul de aburi. 2. dispozitiv de reglare a carburatorului, care permite îmbogățirea amestecului carburant. (< fr. économiseur) Vezi definitia »

fiitór, fiitoáre, adj. (înv.) care este, care există, existent, în ființă. Vezi definitia »

SĂTIȘOR, sătișoare, s. n. Sătuleț. – Sat + suf. -ișor. Vezi definitia »

EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur) Vezi definitia »