izbucneálă, izbucnéli, s.f. (pop.) izbucnire. Vezi definitia »

FANFÁRĂ, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale). 3. (Înv.) Compoziție muzicală executată de o fanfară (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare. Vezi definitia »

METAFÁZĂ s. f. stadiu mijlociu al mitozei, între profază și anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear. (< fr. métaphase) Vezi definitia »

TẤMPĂNĂ s. f. v. tâmpină. Vezi definitia »

AEROBÁZĂ s. f. centru de exploatare a aparatelor de zbor. (< aero- + bază) Vezi definitia »