ANTITÓN s.n. (Poligr.) Emulsie formată din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

OSTEOFÓN s.n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. [< fr. ostéophone, cf. gr. osteon – os, phone – sunet]. Vezi definitia »

ANGLO-SAXÓN, -Ă I. s. m. f. pl. populații germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-VI. II. adj. care aparține anglo-saxonilor. ♦ limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche. (< fr. anglo-saxon) Vezi definitia »

POZITRÓN s. m. particulă elementară de masă egală și sarcină electrică egală în valoare absolută cu a electronului, dar pozitivă; antielectron. (< fr. positron, germ. Positron, rus. pozitron) Vezi definitia »

HIDROAVIÓN s.n. Avion echipat cu dispozitive care îi permit să se mențină pe apă; hidroplan. [< fr. hydroavion]. Vezi definitia »