CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor. Vezi definitia »

ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Albi + suf. -tor. Vezi definitia »

DECANTÓR s.n. Aparat, bazin pentru decantare. [Cf. fr. décanteur]. Vezi definitia »

POSTERIÓR, -OÁRĂ, posteriori, -oare, adj. 1. Care vine, urmează sau se petrece după cineva sau ceva; ulterior. ♦ (Adverbial) Mai târziu. 2. Care se află sau este așezat în partea dindărăt, de dinapoi. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea de dinapoi a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. postérieur, lat. posterior. Vezi definitia »

SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore) Vezi definitia »