Definita cuvantului elegiac
ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elegiac
ZLAMÁC, zlamáce, s. n. ~ (din bg., sb. slamak < sl. slama = paie) Vezi definitia »
VÂNDĂLÁC s. n. (Reg.) Fân adunat în șiruri lungi, din care se fac căpițe sau clăi. ◊ Loc. adv. De-a vândălacul = de-a berbeleacul. [Var.: vândălág s. n.] Vezi definitia »
cartác, cartáce, s.n. (reg.) instrument pentru tras tencuiala udă; drișcă, dreptar, mistrie. Vezi definitia »
șlehtác, șlehtáci, s.m. (înv.) șleahtic (v.). Vezi definitia »
veac s. n,, pl. veácuri (în expr. și veci) Vezi definitia »