VOLÁNT¹, volanți, s. m. 1. Piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației. 2. Piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare. – Din fr. volant. Vezi definitia »

BOMBAMÉNT s. n. convexitate a părții carosabile a unei șosele. (< fr. bombement) Vezi definitia »

BRIÁNT, -Ă adj. 1. strălucit(or). 2. (fig.) splendid, măreț. (< fr. brillant) Vezi definitia »

veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »

EFERÉNT, -Ă, eferenți, -te, adj. Care duce (în afară). ◊ Fibre nervoase eferente = fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre zonele periferice ale corpului. – Din fr. efférent. Vezi definitia »