MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce]. Vezi definitia »

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ. Vezi definitia »

HOCHETÓN s.n. (Ist.) Vestă de pânză groasă pe care o purtau ostașii și mai ales arcașii medievali. [< fr. hoqueton]. Vezi definitia »

EPIPLÓN s. n. v. EPIPLÓON. s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. – [DN] Vezi definitia »

MINIAVIÓN s.n. Avion de dimensiuni reduse. [< mini- + avion]. Vezi definitia »