GLOSÉM, gloseme, s. n. (Lingv.) Nume dat în teoria glosematică unității minimale a limbii. – Din fr. glossème. Vezi definitia »

MERISTÉM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza]. Vezi definitia »

tererém (-muri), s. n. – 1. Tremolo. – 2. Ifos, moft, îngîmfare. – 3. Fleac, spoială. Creație expresivă, cf. ngr. τερερίζω „a scoate triluri” (Tiktin). Vezi definitia »

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème) Vezi definitia »

GHEM s. n. (sport) etapă de joc care constituie o subdiviziune a setului în cadrul unei partide de tenis. (< engl. game) Vezi definitia »