STOLNICÉL, stolnicei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător domnesc, subaltern al stolnicului, care strângea dijma din pește. – Stolnic + suf. -el. Vezi definitia »

BABEL, Turnul ~ (în „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmașii lui Noe au vrut să-l înalțe pînă la cer. Construcția s-a oprit pentru că Dumnezeu a încurcat limbile constructorilor, făcîndu-i să nu se mai poată înțelege între ei. Simbolul confuziei. Vezi definitia »

SPINÉL, spineli, s. m. Minereu de magneziu cristalizat în sistemul cubic, divers colorat, cu luciu sticlos și duritate mare, cu varietăți folosite ca pietre prețioase. – Din fr. spinelle. Vezi definitia »

UROCÉL s. n. tumoare formată prin infiltrarea urinei în burse¹ (2). (< fr. urocèle) Vezi definitia »

șfel, șféluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele folosite la podirea drumurilor forestiere. 2. (în forma: sfală) traversă (de cale ferată). Vezi definitia »