ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. 2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [Var.: țărigrădeán, -ă adj., s. m.] – Țarigrad (n. pr. = Constantinopol) + suf. -ean. Vezi definitia »

CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că]. Vezi definitia »

IRANIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Iran. ♦ limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. (< fr. iranien) Vezi definitia »

TRAGEDIÁN, -Ă, tragedieni, -e, s. m. și f. Actor specializat în roluri de tragedie. [Pr.: -di-an] – Din fr. tragédien. Vezi definitia »

CIOCÁN¹, ciocane, s. n. 1. Unealtă formată dintr-un corp de metal, de lemn, de cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente. ◊ Expr. A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire). A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele. 2. Nume dat unor obiecte sau instrumente asemănătoare ca formă cu ciocanul (1). ♦ Unealtă folosită la lipirea cu cositor a unor metale. ♦ Spec. (Sport) Instrument de aruncat, format dintr-o bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă terminată cu un mâner; p. ext. probă sportivă de atletism practicată cu acest instrument. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două bețișoare ale țambalului, ale xilofonului etc. ♦ Spec. Fiecare dintre fusele vârtelniței. 3. Unul dintre cele trei oscioare care alcătuiesc urechea medie. 4. (În sintagma) Ciocan de foc = bombardament de artilerie intens și de scurtă durată. – Din sl. čekanŭ. Vezi definitia »