-ÓL elem. ole²(o)-. Vezi definitia »

DUOPÓL s. n. situație a unei piețe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole) Vezi definitia »

VITRIÓL s. n. 1. acid sulfuric. 2. nume dat unor sulfați. (< fr. vitriol) Vezi definitia »

POL¹ s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice. 5. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități. (< fr. pôle, lat. polus, gr. polos) Vezi definitia »

COLESTERÓL s. m. substanță organică din protoplasma celulelor, din creier și nervi, care reglează permeabilitatea față de lichide a membranelor celulare; colesterină. (< fr. cholestérol) Vezi definitia »