Definita cuvantului emergență
EMERGÉNȚĂ s.f. Ieșire a unui corp, a unei substanțe, a unei radiații din mediul unde se găsește. [< fr. émergence].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emergență
catecolamínă s. f., g.-d. art. catecolamínei; pl. catecolamíne Vezi definitia »
cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus. Vezi definitia »
devénă, devéne, s.f. (înv.) neșansă, nenoroc, ghinion. Vezi definitia »
mielu' cu o nară expr. v. miel. Vezi definitia »