ă¹ (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri Vezi definitia »

SÚRLĂ, surle, s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal. 2. (Reg.) Râtul porcului; p. ext. porc. 3. Colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni. – Din scr. surla, bg. zurla. Vezi definitia »

corcóvă, corcóve, s.f. (reg.) cal mare și slab. Vezi definitia »

DISCOTÉCĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap]. Vezi definitia »

METÓPĂ s.f. Spațiu liber, împodobit uneori cu basoreliefuri, care separă triglifele unei frize dorice. [Cf. fr. métope, lat. metopa < gr. meta – între, ope – deschidere]. Vezi definitia »