fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”. Vezi definitia »

spărgăluiálă, spărgăluiéli, s.f. (reg.) spargere. Vezi definitia »

METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaștere a realității care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere, subapreciază contradicțiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică]. Vezi definitia »

LORDÓZĂ s. f. deformație a regiunii lombare a coloanei vertebrale, care se încovoaie înainte, în rahitism, în malformații, paralizii etc. (< fr. lordose) Vezi definitia »

CISTICÍTĂ, cisticite, s. f. (Med.) Inflamație a canalului cistic. – Din fr. cysticite. Vezi definitia »