ÎNECĂCIÚNE, înecăciuni, s. f. 1. Greutate de a respira; asfixie, sufocare, năduf. 2. (Rar) Înec (1). – Îneca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

MORTIFICAȚIÚNE s.f. v. mortificație. Vezi definitia »

MUNIȚIÚNE s.f. v. muniție. Vezi definitia »

MONDOVIZIÚNE s. f. transmitere în diverse părți ale lumii a unor imagini de televiziune prin intermediul sateliților artificiali. (< fr. mondovision) Vezi definitia »

MODULAȚIÚNE s.f. v. modulație. Vezi definitia »