TÁSĂ s.f. (Rar) Ceașcă, cană. [< fr. tasse] Vezi definitia »

TRITICÁLĂ s. f. Numele unei cereale rezultate din încrucișarea grâului cu secara. [Var.: triticále s. f.] – Din lat. Triti[cum] + [se]cale. Vezi definitia »

AZBESTÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea particulelor fine de azbest. (< fr. asbestose) Vezi definitia »

pîslă (-le), s. f. – Fetru. În loc de *pîstlă, din sl. plŭstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 247; Conev 60), cf. sb., cr. pust, ceh. plst, rus. polstĭ. – Der. pîslar, s. m. (muncitor care face pîslă); pîslit, adj. (de fetru; plușat); pîslos, adj. (moale; des; încîlcit); împîsli, vb. (a încîlci). Vezi definitia »

liúdă (-de), s. f. – 1. Contribuabil, birnic. – 2. Soldat înrolat în cavalerie care lupta ca pedestru, deoarece numai avea cal. – Var. ludă. Sl. ljudŭ „lume”, ljudije „oameni” (Cihac, II, 174; Tiktin), cf. sb., cr., slov. ljudi, pol. lud (› ludă), germ. Leute, de unde sp. leude. Astăzi rar. Vezi definitia »