prăjínă (prăjíni), s. f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. și 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 și 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăștină, s. f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăștilă. Vezi definitia »

BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute]. Vezi definitia »

coplátă s. f., g.-d. art. coplắții Vezi definitia »

NÉUMĂ s.f. Semn de notație muzicală, constând din puncte și virgule fără portativ, folosită în evul mediu mai ales pentru cântecele liturgice. ♦ Frază muzicală a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. [Pron. neu-. / cf. fr. neume, it., lat., gr. neuma]. Vezi definitia »

SCÚLPTORIȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie care se ocupă cu sculptura. – Sculptor + suf. -iță. Vezi definitia »