ȘCHIOPĂTÚRĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. – Șchiopăta + suf. -ură. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

TONTÍNĂ s. f. asociație în care fiecare membru contribuie la creșterea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescânde. ◊ rentă viageră. (< fr. tontine) Vezi definitia »

TOXOPLASMÓZĂ s. f. (Med.) Boală parazitară provocată de toxoplasmă. – Din fr. toxoplasmose, engl. toxoplasmosis. Vezi definitia »

GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv). Vezi definitia »