mătrăcălí, mătrăcălésc, vb. IV (reg.) a încurca firele de lână, de ață. Vezi definitia »

BARKLAY DE TOLLI, Mihail Bogdanovici, prinț (1761-1818), feldmareșal rus. S-a distins în bătăliile împotriva lui Napoleon I de la Borodino (1812), Leipzig (1813 ) și în campania din Franța (1814). Vezi definitia »

CÚLI s.m. (Liv.) Muncitor asiatic care lucrează cu ziua sau care trage ricșa. [< fr., engl. coolie, cf. hind. kuli]. Vezi definitia »

andălí, andălésc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fără rost, a vagabonda Vezi definitia »

șutilí (-lésc, -ít), vb. – A linguși, a se băga pe sub pielea cuiva. – Var. șuteli, șutuli. Origine incertă este cuvîntul înv. (sec. XVI), care se mai folosește încă; pare der. din sl. šutiti „a glumi”, cf. ceh. šutiti „a glumi”, rus. šutitĭ, cu suf. expresiv -li (cf. șotie). Legătura semantică este evidentă, cf. burla „glumă” și „înșelare”, chanza „glumă” și „viclenie” etc. Rezultatul inițial trebuie să fie șuti, după cum se vede din der. șuteală, s. f. (lingușeală, înșelătorie față de), șulititură, s. f. (înv., lingușeală, periere). Dacă această ipoteză este exactă, atunci șuti, vb. (a fura) cuvînt de Arg., mu poate fi decît același termen; explicația prin intermediul țig. šau-, participiul šuto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficientă și oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. șuț, s. m. (hoț); șuteală, s. f. (furt); șutitor, s. m. (hoț). Vezi definitia »