ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik]. Vezi definitia »

MÍRĂ, mire, s. f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire. Vezi definitia »

PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară. Vezi definitia »

GABARDÍNĂ s.f. Stofă de lână cu pronunțate nervuri oblice în țesătură pe ambele fețe. [< fr. gabardine, cf. sp. gabardina]. Vezi definitia »

MUSCARDÍNĂ s.f. Boală a viermilor de mătase, datorită unei ciuperci. [< fr. muscardine]. Vezi definitia »