Definita cuvantului epigeu
EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. hipogeu) Care trăiește la suprafața pământului. ♦ (Despre un mod de germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epigeu
clișeu, clișee s. n. (glum.) trup de femeie. Vezi definitia »
ANTERÉU s. n. v. anteriu. Vezi definitia »
méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. Vezi definitia »
greu de explicat Vezi definitia »
TINDÉU, (pl. tindeie? -CM) s.n. Ștergar de pus pe perete, în Crișana. Vezi definitia »