CLOROFÓRM s. n. compus organic al clorului, lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic și gust dulceag, folosit în medicină, ca solvent etc.; triclormetan. (< fr. chloroforme) Vezi definitia »

PORTÁRM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme]. Vezi definitia »

IZOGEOTÉRM, -Ă I. adj. (despre puncte din interiorul Pământului) cu aceeași temperatură. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași temperatură medie a solului; geoizotermă. (< fr. isogéotherme) Vezi definitia »

INFÓRM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis) Vezi definitia »

FUSIFÓRM, -Ă adj. în formă de fus. (< fr. fusiforme) Vezi definitia »