mesér, meásără, meséri, -e, (adj.) sărman, sărac, nenorocit. Vezi definitia »

CARAVANIÉR s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron. -ni-er. / cf. fr. caravanier]. Vezi definitia »

slugér (-ri), s. m. – 1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curții și al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent și sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de șeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s. f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

AFRIKÁNDER, afrikanderi, s. m. (Rar) Bur. – Din engl. Afrikander. Vezi definitia »

PILIÉR s.n. Porțiune de zăcământ făcând parte dintr-o exploatare, delimitată de lucrări miniere sau de accidente tectonice și subîmpărțită în panouri. [Pron. -li-er. / < fr. pilier]. Vezi definitia »