vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri Vezi definitia »

ZDREÁNȚĂ, zdrénțe, s. f. ~ (creație expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară) Vezi definitia »

netreábnă s.f. (înv.) lipsă de valoare, de importanță, de folos. Vezi definitia »

HEGÍRĂ s.f. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622. (< fr. hégire) Vezi definitia »

ZARZUELĂ [SARSUÉLĂ] s. f. gen al operetei spaniole, asemănător operei comice, apărut în sex. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru. (< sp. zarzuela) Vezi definitia »