Definita cuvantului punic
PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu punic
ARTILERÍSTIC, -Ă adj. de artilerie. (< rus. artileriiskii) Vezi definitia »
HIEROGLÍFIC, -Ă, hieroglifici, -ce, adj. Scris cu hieroglife. ♦ Fig. (Ir.; despre scris) Care este neciteț, indescifrabil, greu de înțeles. [Pr.: hi-e-. – Var.: ieroglífic, -ă adj.] – Din fr. hiéroglyphique, lat. hieroglyphicus. Vezi definitia »
SINÓDIC1, – Ă adj. Sinodal. [< fr. synodique]. Vezi definitia »
PERIMÉTRIC, -Ă adj. Care aparține perimetrului. [Cf. fr. périmétrique]. Vezi definitia »
DEÓNTIC, -Ă I. adj. referitor la deontică; necesar, obli-gatoriu. II. s. f. disciplină care studiază aspectele logice și structurale ale formelor de gândire normative și imperative, precum și ale sistemelor de norme și obligații morale. (< germ. deontisch, /II/ Deontik) Vezi definitia »