ENANTIOMORFÍE s. f. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism. ◊ (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte. (< fr. énantiomorphie) Vezi definitia »

pârjoláie, pârjolăi, s.f. (reg.) ardere violentă cu flacără mare și dogoare multă; vâlvătaie. Vezi definitia »

HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combătută. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéopathie. Vezi definitia »

SURDOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care studiază surzenia. [< surdo- + -logie]. Vezi definitia »

ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. Vezi definitia »