PARACUZÍE s. f. hipersensibilitate auditivă. ◊ iluzie auditivă. (< fr. paracousie) Vezi definitia »

HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie. Vezi definitia »

SCAPULECTOMÍE s. f. ablațiune a omoplatului. (< fr. scapulectomie) Vezi definitia »

CĂRĂMIDĂRÍE¹ s. f. Meșteșugul fabricării cărămizilor. – Cărămidar + suf. -ie. Vezi definitia »

CODICOLOGÍE s. f. disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare. ◊ istorie a colecțiilor, a modului și a condițiilor de păstrare etc. a manuscriselor. (< fr. codicologie) Vezi definitia »