Definita cuvantului hermeneutică
HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hermeneutică
CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la mașina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcțiune un mecanism, o mașină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur. Vezi definitia »
IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse. Vezi definitia »
CREMALIÉRĂ s.f. Bară dințată care se angrenează cu o roată dințată, folosită la cricuri, la mașini-unelte etc. [Pron. -li-e-. / < fr. crémaillère]. Vezi definitia »
ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se
apere. IM 1730, 102r.
Variante: spagă (NECULCE; CANTA).
Etimologie: rus. špaga. Vezi definitia »
pleteáncă, pleténci și pleténce, s.f. (reg.) 1. panglică îngustă sau fir de lână cu care femeile își împletesc cozile. 2. șuviță de păr adăugată la cozi. Vezi definitia »