Definita cuvantului eructație
ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eructație
ATONÍE s. f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din fr. atonie. Vezi definitia »
ELECTROENCEFALOGRAFÍE, electroencefalografii, s. f. Procedeu de studiere a activității electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului și pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a curenților corespunzători acestei activități. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalographie. Vezi definitia »
BĂȘCĂLÍE s. f. (Fam., în expr.) A lua (pe cineva) în bășcălie = a-și bate joc (de cineva). Vezi definitia »
PLASTOGRAFÍE s.f. Falsificare a unui document sau a semnăturii de pe un document. [Gen. -iei. / < ngr. plastografia]. Vezi definitia »
HEMIPARESTEZÍE s. f. parestezie a unei jumătăți a corpului. (< fr. hémiparesthésie) Vezi definitia »