obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút Vezi definitia »

Operatiune comerciala in care o societate, denumita beneficiar, pune la dispozitia unei societati, denumita executant, materii prime ori semifabricate, in vederea prelucrarii lor potrivit cerintelor beneficiarului. Operatiunea se face deci in interesul beneficiarului, care in final isi ridica produsele prelucrate, dar si in folosul executantului, care incaseaza contravaloarea manoperei efectuate. Vezi definitia »

MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune. Vezi definitia »

ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532. Vezi definitia »

AVERSIÚNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio]. Vezi definitia »