COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation. Vezi definitia »

ODORIMETRÍE s. f. determinare a gradului de percepere a senzațiilor olfactive. (< fr. odorimétrie) Vezi definitia »

DIAFONOMETRÍE s. f. tehnica măsurării efectelor diafoniei (1) în circuitele telefonice. (< fr. diaphonométrie) Vezi definitia »

FOTOTELEGRAFÍE s. f. telefotografie. (< fr. phototélégraphie) Vezi definitia »

GALANTOMÍE / GALANTONÍE s. f. (fam.) dărnicie, generozitate. (< galantom + -ie) Vezi definitia »